Prima descriere stiintifica a unei eruptii vulcanice a fost aceea a lui Pliniu cel Tanar care a trait experienta unei eruptii a Vezuviului in anul 79 d.Hr.,eruptie ce a distrus orasele romane Pompei si Herculanum.Eruptiile vulcanice au starnit interesul oamenilor cu mult timp inainte,insa,datorita grandorii fenomenului,in antichitate ei le-au considerat a fi rodul activitatii unor divinitati.In mitologia greco-romana, craterul Etnei reprezenta poarta spre,infern,locul unde Vulcan,zeul focului si al metalelor la romani,isi avea vestitele cuptoare in care faurea faimoasele traznete ale lui Jupiter. De atunci si pana in prezent vulcanologii au adunat date importante in vederea elaborarii unor metode de predictie,astfel incat pagubele produse de eruptii sa fie reduse la minimum.
Vulcanul este o gaura in scorta terestra, prin care erup in aer gaze, cenusa si roci stratificate si semitopite, care impreuna alcatuiesc lava. Partile cenusii vulcanice cad pe sol, se taseaza si solidifica sub forma unei roci usoare si cenusii. In timpul milioanelor de ani, aceste straturi formeaza muntii vulcanici. Deseori ei sunt inalti, conici ,cu crater pe varful conului vulcanic. Multi dintre ei se ridica pe fundul oceanului.
Pe Pamant exista cca 1300 vulcani activi.Se numesc activi vulcanii cei care erup cu regularitate, sau au erupt cel putin o data in ultimi zece mii de ani.Daca un vulcan nu a erupt in ultimii 10.000 ani, il numim vulcan adormit. Daca nu a erupt de peste 25.000 ani, se poate considera stins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu