Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, către sfârşitul secolului al IV-lea. Rămas fără tată de la o vârstă fragedă, se mută împreună cu mama sa în Palestina, unde părinţii săi aveau o moştenire. În timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), s-a înrolat în armata romană, unde a devenit în scurtă vreme renumit pentru forţa, priceperea şi vitejia lui în luptă, încât a fost ridicat la rang de ofiţer în garda imperială. În 303, Diocleţian a emis un edict de persecuţie a creştinilor, care a declanşat un imens val de arestări, torturi, crime, toate sub lozinca imperială "numele creştinilor să fie şters". Aflat în preajma împăratului, Sfântul Gheorghe îşi mărturiseşte de bună voie credinţa în Hristos. Uimit de curajul soldatului său, Diocleţian l-a trimis la închisoare, unde a fost supus la torturi groaznice, chinuit cu lespezi de piatră pe piept, bătut cu vine de bou, aruncat în groapa cu var, toate acestea pentru a se lepăda de Hristos. Sfântul Gheorghe dovedeşte însă o credinţă puternică, în toiul chinurilor mărturisindu-şi dragostea faţă de Dumnezeu, încât mulţi dintre cei ce-l priveau credeau că numai o putere supranaturală îl ţine în viaţă. În cele din urmă, nereuşind să-l facă să renunţe la credinţă, Diocleţian îl condamnă la moarte prin decapitare, sentinţa fiind executată în 23 aprilie 303. Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai îndrăgiţi sfinţi ai Bisericii, atât în Răsărit, cât şi în Apus, fiind un simbol al bărbăţiei şi jertfei pentru Hristos. În icoane este înfăţişat călare, purtând o suliţă şi ucigând un balaur, expresie a unei legende răspândite despre una din isprăvile sale dinainte de martiriu. În Biserica Ortodoxă, Sfântul Gheorghe este considerat patronul spiritual şi protectorul armatei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu