Cele mai multe meşteşuguri au fost legate de prelucrarea lemnului, pielii, a lutului, a fibrelor textile şi a altor materii prime existente in zonă – piatra,metalul,etc. Aceste tradiţii se păstrează, in mare parte si in zilele noastre, constituind un element de perenitate şi unitate definitoriu pentru cultura şi civilizaţia românească.
Un mod fascinant prin care oamenii din Romania isi manifesta imaginatia combinand diferite elemente decoractive si culori rezultand piese de extrem de atragatoare. Produse ca: fete de masa, haine de pat, covoare, costume populare indeplinesc de asemenea si partea practica pe langa elementul estetic, estetica care difera in functie de regiunea din care provine.
Feţe de masa traditionale cu ornamente, facuta de mana. Ţesutul este o activitate casnica de veche tradiţie, fiind întâlnit în toate zonele. Sunt prelucrate fire de lână, cânepă, in şi bumbac, ultimul adus în ţara noastră in secolul al XVIII-lea. Pentru ţesut se utilizează războiul orizontal sau ghergheful vertical, la care se obţin diverse produse traiste, scoarţe, carpete, utilizând chiar si resturi textile.
"Procut ales" peste un fir din lana de oaie toarsa si vopsita in casa,cu urzeala de canepa, tesut de Maria lui Codau de pe Valea Garlei din Borsa, judetul Maramures. Cojocaritul este una dintre preocuparile cu mare raspandire in tara noastra,deoarece cresterea animalelor este intalnita in toate zonele geografice. Pentru infrumusetarea cojoacelor sau a pieptarelor,se aplica broderii cu fire colorate de lana, bumbac, matase sau chiar fire metalice(aur,argint,arama).
Un accesoriu de baza al costumului popular il constituie „zgarda” confectionata manual prin insirarea margelelor pe ata,in diferite combinatii de culori. Costumele populare sau modul de acoperire a capului sau incaltamintea au o serie de partcularitati care fac distinctia intre cele de sarbatoare de cele de zi cui zi. Cu toata varietatea sa, portul popular romanesc are o uimitoare unitate, comparabila cu cea a limbii romane si a traditiilor populare romanesti. Ca si cantul, portul popular,se distinge in detalii variind in functie de zonele geografice, pana la nivelul satelor, fiecare localitate tinand sa difere prin ceva de localitatile din jur.
"Camesa" veche de 30-35 ani.
Camasa pentru femei, tesuta in casa in razboi manual, din panza de in si bumbac, brodata cu ornamente florare cusute "in cuci", viu colorate. Manecile sunt trei sferturi, terminate cu o manseta mai larga incretita in intregime si brodata, urmata de un alt model cusut tot "in cruci", dar mai mic decat cel de pe piept, iar pe margine cu “cipca” (dantela) cu “coltisori”, lucrate manual cu acul de croseta. Aceasta este o camasa care se purta in zilele de sarbatoare, de fetele tinere (pentru ca modele cusute sunt mari), pentru zilele de lucru camasile sunt mult mai simple, uneori chiar fara modele cusute. Stapanind un mestesug de o traditie milenara, olarii se indeletnicesc cu producerea vaselor de pamant nu numai pentru a-si exercita o dispozitie artistica, dar si pentru a+si asigura surse de venit.
Pentru realizarea produselor, lutul trece prin anumite faze de pregatire, prelucrare si finisare , care sunt specifice produselor care se realizeaza si zonelor geografiice in care se produc. Lucrate cu mana sau utilizand roata olarului, produsele de ceramica pastreaza intotdeauna proportiile corespunzatoare destinatiei, asigurand si un aspect placut si elegant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu